Dictionar

crud

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT crudus
2. FR cru; non mûr
3. EN raw; uncooked; unripe
4. DE roh; unreif
5. RU незрелый; сырой
6. HU nyers, éretlen
 

crudăciune

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (crud + -iciune)

1. fruct, porumb sau dovlec necopt.
2. mămăligă subțire.
3. aliment care se mănâncă crud; (reg.) crudiciune.
 

crudiciune

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (crud + -iciune)

1. aliment care nu trebuie fiert sau fript, care se mănâncă crud.
2. (var.) cruduciune.
 

cruditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crudité)

1. calitatea a ceea ce este crud.
2. (fig.) vorbă grosolană, mojicie.
3. (pl.) fructe, legume proaspete.
 

barbar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. barbare, lat. barbarus)

1. nume dat de greci și romani oricărui individ care aparținea unei populații străine.
2. (pl.) nume dat în trecut popoarelor migratoare care au invadat Europa la începutul evului mediu; (sg.) individ aparținând unui asemenea popor.
3. (fig.; și adj.) om crud, sălbatic, necivilizat; grosolan.
4. (adv.) în mod crud, sălbatic.
 

bestial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bestial, lat. bestialis)

1. de bestie; animalic; feroce, crud, inuman.
 

bestie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it., lat. bestia)

1. animal sălbatic, fiară.
2. (fig.) om crud, feroce; brută.
 

canibal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cannibale, sp. canibal)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie.
2. s. m. f. antropofag.
3. (fig.) om crud, feroce.
 

cruditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crudité)

1. calitatea a ceea ce este crud.
2. (fig.) vorbă grosolană, mojicie.
3. (pl.) fructe, legume proaspete.
 

diabolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. diabolique, lat. diabolicus)

1. drăcesc, de (la) diavol; demonic.
2. funest, primejdios.
3. rău, crud; cinic; perfid.