Dictionar

recuceri

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. reconquérir)

1. a cuceri din nou, a relua.
 

asalt

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assalto)

1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
4. exerciţiu de scrimă.
 

ascensiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ascension, lat. ascensio)

1. mişcare de jos în sus a unui mobil.
2. urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul).
3. (fig.) creştere, dezvoltare.
4. promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale.
5. proces de cucerire a puterii de către o organizaţie politică.
 

asediu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. assedio)

1. încercuire cu forţe armate a unui oraş, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.
2. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară.
 

asindeton

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. asyndetus, asyndeton, fr. asyndète)

1. absența legăturii gramaticale între mai mulți termeni sau mai multe propoziții (ex. „an bun, an rău”).
2. figură retorică constând în îndepărtarea conjuncțiilor și adverbelor dintr-o frază (ex. „am venit, am văzut, am cucerit”).
3. (var.) asindet.
4. (antonime) polisindet, polisindeton.
 

bazileu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. basileus)

1. (în Grecia homerică) titlu purtat de conducătorii tribali.
2. (în Atena) titlu al celui de-al doilea arhonte.
3. titlu purtat de împăraţii bizantini şi de regii persani până la cucerirea arabă.
 

captiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. captiver, lat. captivare)

1. a face captiv.
2. a preocupa intens, a absorbi; a fermeca, a cuceri (pe cineva).