Parte de vorbire: vb. refl. (înv.)
Origine: (v. cucernic)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dévotion, lat. devotio)
1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. ataşament faţă de cineva, fidelitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. pietoso)
1. (rar) milos, compătimitor; mişcător.
3. (p. ext.) pios, cucernic, evlavios.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (închina + -ăcios)
1. (despre oameni) care se roagă mult; bigot, cucernic, cuvios.