Dictionar

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

beșamel

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béchamel, cf. Louis de Béchameil (1630–1703) - finanțator francez și patron al artelor)

1. (artă culinară) sos alb preparat cu unt, făină, lapte, smântână și ierburi.
2. ~ gras = sos ~ în care laptele este înlocuit cu bulion alb și unde se adaugă uneori grăsime și diverse legume.
 

gastrologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gastrologie)

1. studiul stomacului.
2. tratat de artă culinară.
 

flambare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. flamba)

1. acțiunea de a flamba și rezultatul ei; flambaj.
2. trecere a unui obiect neinflamabil prin flacără, în scopul sterilizării.
3. operațiune culinară prin care un aliment preparat este stropit cu alcool și aprins câteva momente pentru a obține o anumită savoare.
 

garnisit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (garnisi)

1. care este prevăzut cu, echipat cu un material, un dispozitiv etc.
2. (despre lucruri, încăperi) împodobit; mobilat și utilat.
3. (artă culinară) căruia i s-a adăugat o garnitură sau a fost ornat.