cultiva
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. cultiver, lat. cultivare)
Etimologie: (fr. cultiver, lat. cultivare)
1. tr. a lucra pământul pentru a-l face să rodească.
2. a semăna și a îngriji plante.
3. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva.
4. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța.