Dictionar

cultivat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cultivé)

1. (despre plante) care se cultivă.
2. educat, instruit, cult.
 

cultivat; plantat; sădit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultus; sativus; cicur
2. FR cultivé; planté; semé
3. EN cultivated; planted; sown
4. DE kultiviert; angebaut; gesät; gepflanzt
5. RU культивируемый; сеянный; посевной; обрaботaнный; возделaнный; рaзводимый
6. HU kultivált; tenyésztett; ültetett; megművelt
 

cultivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cultivazione)

1. întreținere a solului cu ajutorul cultivatorului (II).
 

cultivator (de ciuperci)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultivator
2. FR champignonniste
3. EN grower of mushrooms
4. DE PilzzüchterIn
5. RU rрибовод
6. HU gombatermesztő
 

cultivator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cultivateur)

1. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc.
2. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc.
 

hemerofil; ușor de cultivat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hemerophilus
2. FR hémérophile
3. EN hemerophilous; readily cultivated
4. DE kulturfähig; kulturliebend
5. RU леrко культивируемый
6. HU könnyen tenyésző
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

AGRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)

1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
 

agrocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrocénose)

1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.
 

agrofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agrophile)

1. (despre plante) care crește pe terenuri cultivate.
 

agrofitocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrophytocénose)

1. fitogenoză formată în terenurile cultivate.
2. cenoza plantelor cultivate.
 

agrogeologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrogéologie)

1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.