Dictionar

cecum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. caecum)

1. (anat.) prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon; caecum, cec.
 

cum grano salis

Parte de vorbire:  loc. adv  
Etimologie: (lat. cum grano salis)

1. (mod de a sugera cele spuse trebuie luate oarecum în glumă) cu un grăunte de sare, cu umor.
 
 

cumaric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coumarique)

1. acid ~ = acid-fenol obținut prin hidratarea cumarinei.
 
 
 
 
 
 
 

abstinent, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinența.
2. (cel) care se abține înfrângându-și o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.