Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)
1. (cel) care practică abstinenţa.
2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.
3. cumpătat, lipsit de lăcomie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affolé)
1. înnebunit, ieșit din minți, care și-a pierdut cumpătul din pricina unei emoții violente (de frică, de durere).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. austere, lat. austerus)
1. (despre oameni, atitudini) sobru, aspru, sever; cumpătat.
2. lipsit de podoabe (inutile).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continence, lat. continentia)
2. reţinere.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déconcerter)
1. a face să-şi piardă cumpătul, siguranţa de sine; a dezorienta, a descumpăni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. économe)
1. adj. care păstrează, care face economii.
2. cumpătat.
3. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri.