Dictionar

Rezultate secundare (Cumpătare,):

Necumpătare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ne- + cumpătare)

1. lipsă de cumpătare; nechibzuință, intemperanță.


Continenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continence, lat. continentia)

1. abstinenţă; cumpătare.

2. reţinere.


Economie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. économie, lat. oeconomia, gr. oikonomia)

1. totalitatea ramurilor muncii sociale existente într-o anumită orânduire socială, determinate de stadiul de dezvoltare a forțelor de producție și a relațiilor de producție.

2. totalitatea relațiilor de producție care constituie cadrul desfășurării muncii sociale.

3. ~ de piață = formă de organizare și funcționare a economiei în care oamenii își desfășoară activitatea în mod liber, autonom și eficient.

4. ramură, sector de activitate productivă.

5. gospodărire.

6. știința care se ocupă cu studiul economiei.

7. ~ politică = știință socială care studiază legile producției sociale, ale repartiției și schimbului bunurilor materiale, specifice diferitelor orânduiri sociale în succesiunea lor istorică.

8. chibzuință, cumpătare (în cheltuieli).

9. (pl.) rezervă de bani: bani agonisiți.

10. alcătuire, compoziție a planului unei lucrări, a tratării unei chestiuni etc.


Exces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. excès, lat. excessus)

1. diferenţă în plus dintre două cantităţi; surplus.

2. lipsă de cumpătare, de măsură; abuz, exagerare.

3. (pl.) abuzuri; violenţe.


Frugalitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. frugalité, lat. frugalitas)

1. faptul de a consuma puțin, de a achiziționa bunuri și servicii într-o manieră restrânsă și de a utiliza cu economie bunurile și serviciile deja deținute; sobrietate.

2. însușirea, caracterul a ceea ce este frugal; simplitate, (înv.) simpleță.

3. calitatea de a fi cumpătat, econom.

4. (antonime) intemperanță, necumpătare, voracitate.


Imoderaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. immodération)

1. lipsă de moderație, de măsură.

2. (var.) (înv.) imoderațiune.

3. (antonime) cumpătare, moderație.


Intemperanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intempérance)

1. lipsă de moderaţie; necumpătare.