Dictionar

Cumsecade

Parte de vorbire: adj. inv. (adesea adverbial)
Origine: (cum + se + cade)

1. (despre oameni) care este de treabă, cinstit, cu purtări bune; de ispravă.

2. care este așa cum se cuvine, cum se cere, cum trebuie; potrivit, bun.


Cumsecădenie

Parte de vorbire: s.f. sg.
Origine: (cumsecade + -enie)

1. calitate a unui om de a fi cumsecade; însușirea sau caracterul omului cumsecade.


Cumsecădenie

Parte de vorbire: s.f. sg.
Origine: (cumsecade + -enie)

1. calitate a unui om de a fi cumsecade; însușirea sau caracterul omului cumsecade.