Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (pro- + cunoștință)
1. cunoaștere a ceea de urmează să se întâmple.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. reconnaissance)
1. aducere aminte cu dragoste, recunoaştere a unei binefaceri primite; gratitudine.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annoncer, lat. annuntiare)
1. a aduce la cunoştinţă.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după germ. apperzipieren)
1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto1- + denunţa)
1. a aduce la cunoștință un fapt săvârșit de propria persoană; a se denunța singur.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (bine + merita)
1. a câştiga dreptul la recunoştinţa cuiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biologisme)
1. teorie care încearcă să explice cunoştinţa şi ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici şi fiziologici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. causa, după fr. cause)
1. ceea ce determină apariţia unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiţii, apariţia altui fenomen.
2. problemă socială de mare importanţă, care preocupă o colectivitate largă de oameni.
3. în cunoştinţă de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alţii) pentru aceeaşi cauză.
6. a avea câştig de ~ = a câştiga.