procunoștință

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (pro- + cunoștință)

1. cunoaștere a ceea de urmează să se întâmple.

recunoștință

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. reconnaissance)

1. aducere aminte cu dragoste, recunoaștere a unei binefaceri primite; gratitudine.

anunța

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. annoncer, lat. annuntiare)

1. a aduce la cunoștință.
2. a vesti sosirea cuiva sau un eveniment.

apercepe

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după germ. apperzipieren)

1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.
2. (var.) a apercepa.

autodenunța

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto1- + denunţa)

1. a aduce la cunoștință un fapt săvârșit de propria persoană; a se denunța singur.

binemerita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (bine + merita)

1. a câștiga dreptul la recunoștința cuiva.

biologism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biologisme)

1. teorie care încearcă să explice cunoștința și ansamblul fenomenelor psihice prin factorii biologici și fiziologici.

cauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., it. causa, după fr. cause)

1. ceea ce determină apariția unui fenomen, a unei întâmplări; fenomen care provoacă, în anumite condiții, apariția altui fenomen.
2. problemă socială de mare importanță, care preocupă o colectivitate largă de oameni.
3. în cunoștință de ~ = cunoscând bine problema despre care este vorba; a face ~ comună = a lupta împreună (cu alții) pentru aceeași cauză.
4. motiv, rațiune.
5. (jur.) pricină, proces.
6. a avea câștig de ~ = a câștiga.