Dictionar

context

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contexte, lat. contextus)

1. text mai cuprinzător dintr-o scriere în care se încadrează un cuvânt, o expresie etc., interesante dintr-un anumit punct de vedere.
2. ~ minimal = cea mai mică îmbinare de cuvinte prin care se poate ilustra un raport sintactic, o valoare a unei forme.
3. cuprins.
4. (fig.) ansamblu de circumstanțe care însoțesc un eveniment; conjunctură, situație specifică.
 

EURI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr., germ. eury-, cf. gr. eurys „întins, vast, larg”)

1. „larg, cuprinzător, vast”.
 

in nuce

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. in nuce)

1. scurt și cuprinzător, în forma cea mai restrânsă.
 

monografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monographie)

1. studiu științific care tratează un subiect anumit cât mai cuprinzător, mai complet.
 

macrocontext

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. macrocontexte)

1. (ling.) ansamblul de elemente care înconjoară producția unui text.
2. un context general și cuprinzător.
3. (anton.) microcontext.