Rezultate principale (Cupru):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. cuprum)
1. metal de culoare roşiatică, maleabil, ductil, rezistent, foarte bun conducător de căldură şi electricitate; aramă.
2. (chimie) element chimic cu simbolul Cu și numărul atomic 29.
Rezultate secundare (Cupru):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cuprurie)
1. prezenţa cuprului în urină.
2. nivelul de cupru din urină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquaforte)
1. procedeu de reproducere a unui desen după un clişeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)
1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după it. lama)
2. (pl.) obiect din acest aliaj; instrumente muzicale de suflat din alamă (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Alpaka)
1. aliaj inoxidabil de cupru, nichel şi zinc, folosit la fabricarea tacâmurilor, a instrumentelor medicale etc.; argentan.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. argentan)
1. (tehnol.) aliaj de cupru, nichel și zinc care are culoarea și luciul argintului, care imită argintul.
2. (tehnol.) varietate de alpaca, având culoarea argintului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azurite)
1. minereu bazic de cupru, albastru-închis, folosit ca piatră de ornament sau ca pigment pentru pictură.