Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (curăța + -iune)
1. curățenie a sufletului; puritate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. assainir, lat. sanare)
1. a înlătura surplusul de apă de pe o suprafaţă de teren prin lucrări hidrotehnice; (p. ext.) a curăţa, a face salubru.
2. (med.) a elimina un focar de infecţie.
3. (fig.) a îmbunătăţi, a redresa; a însănătoşi.
4. (ec.) a stabiliza (moneda).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + freză)
1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 +perie)
1. autovehicul prevăzut cu perii pentru curăţatul străzilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. bittern)
1. apă curată rezultată din evaporarea apei de mare la obţinerea sării marine.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cureter)
1. a curăţa cu chiureta suprafaţa unei mucoase.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. curetage)
1. (med.) operație chirurgicală prin care anumite organe interne sunt curățate cu chiureta, în special la femei; chiuretare, raclaj.
2. (ginec.) una dintre metodele chirurgicale pentru avort (cealaltă fiind aspirația, cea mai utilizată în țările dezvoltate).