autofreză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + freză)

1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.

decapaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décapage)

1. acțiunea de a decapa și rezultatul ei; decapare.
2. operație care vizează curățarea unei suprafețe metalice, prin îndepărtarea oxizilor și a altor impurități care o acoperă.
3. acțiune de îndepărtare a stratului de lac sau vopsea care acoperă suprafața unui obiect din lemn.
4. tehnică de refacere ecologică a unui sol care constă în îndepărtarea unui strat de suprafață, fără a ajunge la orizontul mineral.
5. tratarea pieilor sau a blănurilor cu soluții ale unor acizi sau săruri în vederea conservării lor temporare sau pentru prelucrarea ulterioară.

decolmataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décolmatage)

1. acțiunea de a decolmata și rezultatul ei; decolmatare, decolmatat.
2. curățare a canalelor, bazinelor etc. de depuneri sau diverse materiale.
3. acțiune fizică, chimică sau biologică exercitată asupra unui orificiu înfundat, sistem de filtrare etc. pentru a-i restabili total sau parțial permeabilitatea inițială.
4. (antonime) colmataj, colmatare.

degresaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dégraissage)

1. acțiunea de a degresa și rezultatul ei; degresare.
2. acțiunea de eliminare a grăsimilor sau a secrețiilor grase.
3. curățarea unei haine de petele de grăsime.

detersiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. détersion)

1. efectul produs de detergenţi; curăţare, spălare.
2. dezlipire a peliculei de material străin de pe suprafaţa unui material.
3. roadere, şlefuire a scoarţei terestre de către gheţari.
4. (var.) detersie.

emondaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. émondation)

1. acțiunea de a emonda și rezultatul ei; emondaj, emondare.
2. (silv.) tăiere de întreținere (sau de curățare) a unui arbust sau a unui copac, care constă în îndepărtarea ramurilor lemnoase tinere, a ramurilor laterale joase, scurtarea coroanei etc.