Dictionar

 
 

curățăciune

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (curăța + -iune)

1. curățenie a sufletului; puritate.
2. (var.) curățiciune.
 

curatelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. curatelle, lat. curatela)

1. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate.
 

curativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. curatif)

1. care vindecă o medicină = parte a medicinei care se ocupă cu tratarea și vindecarea bolilor.
 
 

aeroterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérothérapie)

1. metodă de tratament al unor boli bazată pe aerul curat.
 

antiaritmic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiarythmique, lat. antiarythmic)

1. (medicament) profilactic sau curativ în aritmiile cardiace.
 
 

autofreză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + freză)

1. (tehn.) freză autopropulsată folosită la curățarea drumurilor, dezăpezire etc.
 

autoperie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +perie)

1. autovehicul prevăzut cu perii pentru curățatul străzilor.