Dictionar

Rezultate principale (Curbă,):

Curba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. courber)

1. a (se) face curb; a (se) îndoi.


Rezultate secundare (Curbă,):

Contracurbă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contre-courbe)

1. curbă de şosea sau de cale ferată care urmează după o altă curbă, cu concavitatea în sens contrar.

2. (arhit.) curbă concavă care urmează uneia convexe la un arc în acoladă.


Curbat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT curvatus; curvus

2. FR courbé; arqué; récourbé

3. EN curved; crooked; bent; adouncous; hooked

4. DE gekrümmt; krumm; gebogen; gebeugt, hakig

5. RU соrнутый; изоrнутый; искривленный; кривой

6. HU görbült, hajlított, kampós


Curbat înapoi

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT retrocurvus

2. FR courbé en arrière

3. EN retrocurved; bent backwards

4. DE zurückgekrümmt; herabgekrümmt

5. RU зarнутый нaзaд

6. HU hátragörbült


Curbatură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courbature)

1. durere musculară însoţită de o senzaţie de oboseală care precedă unele boli infecţioase.


Curbaturat, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (curbatură + -at)

1. care are curbatură.


Incurba

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. incurver, lat. incurvare)

1. a curba, a îndoi.


Acarpotrop, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. acarpotropique)

1. (despre plante) care nu prezintă mişcări de curbare pentru diseminare.


Acvilin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.

2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.

3. nas ~ = nas coroiat.

4. privire = privire pătrunzătoare.


Adiabată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adiabate)

1. curbă care reprezintă grafic transformarea adiabatică.


Adunc, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. aduncus, it. adunco)

1. (biol.) (despre organe) curbat spre interior, încovoiat la vârf; aduncat.


Afototropism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphototropisme)

1. curbare a plantelor în direcţia opusă luminii.


Agonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.

2. (fiz.) curbă = linie de declinație magnetică zero; agonă.