clasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)

1. grup de obiecte, fenomene, ființe cu însușiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însușiri comune care satisfac o condiție sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoricește constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, același loc în sistemul producției sociale, același raport față de mijloacele de producție, același rol în organizarea muncii , același mod de obținere a părții de care dispun din bogăția societății, o psihologie și o conștiință socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură și ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învățământ, cuprinzând elevi de aceeași vârstă și cu același nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleași materii.
7. sală în care se țin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.

izopagă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf. gr. pagos, pod)

1. linie care unește punctele de pe cursurile de apă cu aceeași durată a podului de gheață.

miting

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. meeting)

1. reuniune publică în cadrul căreia vorbitorii exprimă cereri, dezbat probleme politice sau sociale.
2. manifestație sportivă de masă.
3. ~ aerian = festival aerian care permite publicului larg să descopere lumea aviației.
4. ~ politic = tip de întâlnire publică care reunește activiști și simpatizanți care vin să participe la discursurile unor personalități politice; este o strategie de comunicare folosită frecvent de partidele politice în timpul campaniilor electorale.

seminariat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Seminariat)

1. timpul în care un elev urmează cursurile unui seminar.

slalom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. slalom)

1. (schi) coborâre a unei pante în zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite.
2. cursă de schi disputată de un astfel de parcurs.
3. ~ nautic = sport pe caiace sau pe canoe, fiecare formată din trei ambarcații, pe cursurile repezi ale apelor de munte, presărate cu praguri, vârtejuri etc.
4. probă de conducere auto pe un parcurs sinuos.

student, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. adj.  
Etimologie: (germ. Student, it. studente, lat. studens)

1. I. persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior.
2. II. învățat, deștept; (reg; despre oameni) priceput.
3. (var.) (înv.) studint, (înv.) studinte, (înv.) ștudent, (reg.) studient.