Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. témérité, lat. temeritas)
1. îndrăzneală excesivă și nesăbuită, cutezanţă.
2. manifestare de om temerar; act de curaj.
3. (arte) efect, act riscant capabil să șocheze, să dea naștere la critici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toupet)
1. îndrăzneală obraznică; cutezanţă, impertinenţă, neruşinare.
2. (teatru) şuviţă de păr de diferite culori, care se lipeşte la marginea părului, pe frunte, şi se piaptănă cu părul propriu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (îndrăzni + -eală)
1. atitudine sau purtare îndrăzneață; caracter îndrăzneț; curaj, cutezanță, îndrăznire.
2. faptă curajoasă sau îndrăzneață; insolență, nerușinare, obrăznicie.
3. (înv.) trecere pe lângă cineva.
4. (loc. adv.) cu ~ = cu curaj; cu obrăznicie; pe față, deschis.
5. (expr.) a(-și) lua ~a = a îndrăzni.
Parte de vorbire: adj. (adesea substantivat)
Origine: (cuteza + -ător)
1. (persoană) care cutează, care dovedește cutezanță sau are o atitudine sau o comportare curajoasă, îndrăzneață, hotărâtă.
2. (om) îndrăzneț, curajos, temerar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. cuteza)
1. faptul de a cuteza; cutezanță, temeritate.