OK
X
cutumă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. coutume)
1.
normă
de
drept
nescrisă,
adoptată
prin
tradiţie;
consuetudine.
abuz
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abus, lat. abusus)
1.
întrebuinţare
fără
măsură
a
unui
lucru;
exces.
2.
încălcare
a
legalităţii;
faptă
ilegală.
3.
utilizare
greșită
a
unui
drept,
a
unei
prerogative,
a
unui
privilegiu.
4.
nedreptate
introdusă
și
fixată
prin
cutumă.
5.
(rar)
eroare
care
constă
din
exagerarea
unui
fapt,
a
unei
păreri
etc.
6.
~
de
drept
=
delict
care
constă
în
exercitarea
unui
drept
cu
nesocotirea
scopului
său
social-economic.
7.
~
de
încredere
=
infracţiune
constând
din
înșelarea
încrederii
cuiva.
8.
~
de
putere
=
infracţiune
manifestată
prin
depășirea
atribuţiilor.
9.
~ul
de
active
corporative
=
utilizarea
activelor
unei
societăți
comerciale
în
scopuri
personale.
10.
(loc.
adv.)
prin
~
=
abuziv,
exagerat.
cutumiar, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. coutumier)
1.
referitor
la
cutumă;
consuetudinar.
2.
drept
~
=
ansamblu
de
datini,
obiceiuri
ale
unei
regiuni
sau
ţări
având
putere
de
lege;
obiceiul
pământului.
uzanţă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. usance, it. usanza)
1.
mod
de
a
proceda,
de
a
lucra
propriu
pentru
un
anumit
lucru,
pentru
o
anumită
activitate.
2.
obicei,
datină,
cutumă;
uzaj
(2).
3.
(jur.)
~e
diplomatice
=
totalitatea
practicilor
în
relaţiile
diplomatice
dintre
state.