Dictionar

Dârzoșenie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (dârzos + -enie)

1. manifestare de om dârz; dârzenie.

2. nesupunere a animalelor domestice; dârzenie.

3. (Mold.) vigoare a unui om în vârstă; dârzenie.


Dârzui

Parte de vorbire: vb. tr. (Banat)
Origine: (dârză + -ui)

1. a târî ca pe o zdreanță.

2. (fig.) a umili.


Dârzuire

Parte de vorbire: s.f. (Banat)
Origine: (vb. dârzui)

1. târâre ca pe o zdreanță; (reg.) dârzuit.

2. (fig.) umilire.


Combativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. combatif)

1. dârz, perseverent în luptă, în susţi-nerea unui punct de vedere, a unei idei etc.


Solid, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. solide, lat. solidus)

1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur.

2. rezistent, durabil, trainic.

3. temeinic, serios; sigur.

4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras.

5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz.


Tenace

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tenace, lat. tenax)

1. dârz, stăruitor, perseverent.

2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare.


Dârzuire

Parte de vorbire: s.f. (Banat)
Origine: (vb. dârzui)

1. târâre ca pe o zdreanță; (reg.) dârzuit.

2. (fig.) umilire.


Cerbicie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cerbice + -ie)

1. atitudine plină de perseverență și de încăpățânare; tenacitate, dârzenie.


Dârzoșenie

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (dârzos + -enie)

1. manifestare de om dârz; dârzenie.

2. nesupunere a animalelor domestice; dârzenie.

3. (Mold.) vigoare a unui om în vârstă; dârzenie.