abecedar
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1. carte elementară pentru învăţarea scrisului şi cititului.
2. (fig.) primele noţiuni ale unei ştiinţe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.