abordare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. aborda)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; acostare; abordaj.
2. (d. nave) apropierea de țărm pentru debarcare.
3. (spc.) lovire.
4. (fig.) apropiere pentru o discuție.
5. începere a unei discuții sau a studierii unei probleme etc.

acomodare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acomoda)

1. acțiunea de a se acomoda; acomodație.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilație parțială între două sunete în contact direct.

agradare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după engl. aggradation)

1. înălțare a albiei unui râu prin aluviuni; ridicare a suprafeței reliefului prin depuneri de materiale.

autofecundare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. autofécondation)

1. fuziune a doi gameți de sex diferit, generați de același individ; autofecundație.

autooxidare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. auto-oxydation)

1. oxidare lentă cu ajutorul oxigenului din aer.

autosudare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto1- + sudare)

1. sudare a unui material fără intervenție specială a cuiva.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.

abord

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abord)

1. abordare.
2. (chir.) cale de acces la un organ.

abordaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abordage, it. abbordaggio)

1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.

acetaldehidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acétaldéhyde)

1. (chimie) aldehidă rezultată din oxidarea etanolului, cu formula chimică CH₃CHO, care are un miros caracteristic de măr verde; etanal, aldehidă acetică.

acetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acétique)

1. de natura oțetului.
2. acid ~ = acid organic rezultat din oxidarea alcoolului etilic; acid etanoic; fermentație ~ă = fermentație care transformă alcoolul în acid acetic.