Parte de vorbire: I. adv., II. s.n. (pl. -uri)
Origine: (it. crescendo)
1. I. (muz.) didascalie care indică creșterea treptată a intensității de la un sunet la altul într-un pasaj muzical; crescând.
2. (antonime) decrescendo, descrescendo, diminuendo.
3. II. creştere progresivă a intensităţii sunetelor; parte a unei compoziţii muzicale care se cântă în acest tempo.
Parte de vorbire: adv., s.n.
Origine: (it. decrescendo)
1. I. (muz.) didascalie care indică o execuție caracterizată prin estomparea treptată a sunetului; diminuendo.
3. II. scădere progresivă a intensităţii sunetelor; parte a unei compoziţii muzicale care se cântă în acest mod.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. diminuendo)
1. (muz.) didascalie muzicală care indică scăderea treptată a intensității sunetului în execuția unei piese muzicale; diminuând, decrescendo.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. magister)
1. profesor (în raport cu elevii lui); dascăl.
2. maestru.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (psalt + -ie)
1. ocupație de psalt (dascăl de biserică).
Parte de vorbire: s.m.f. (învechit)
Origine: (grec. διδάσκαλος, didáskalos „profesor, maestru”)
1. (istorie religioasă) teolog însărcinat cu educația catehumenilor.
2. persoană (cu calificare specială) angajată a bisericii, care preda într-o școală elementară; dascăl.