Rezultate secundare (Datină,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)
1. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consuetudo)
1. obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tradition, lat. traditio)
1. ansamblu de concepții, obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, trăsătură specifică a unui grup social (popor, națiune etc.).
3. informație privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. usance, it. usanza)
1. mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate.
2. obicei, datină, cutumă; uzaj (2).
3. (jur.) ~e diplomatice = totalitatea practicilor în relaţiile diplomatice dintre state.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (obiceai + -nic)
1. care se referă la obicei; care aparține obiceiului.
2. consacrat prin datină; tradițional.
Parte de vorbire: I. s.n., II. s.n. (Oltenia)
Origine: (I. fierar + -it, II. fier + -ărit)
1. I. meșteșugul fierarului; fierărie.
2. II. (în credințele populare) datină constând într-o ceremonie prin care se invocă ploaia pe timp de secetă.