Dictionar

Rezultate secundare (Datină,):

Consuetudinar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. consuetudinarius, fr. consuétudinaire)

1. nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar.


Consuetudine

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consuetudo)

1. obişnuinţă, obicei, deprindere; uz, datină.


Tradiţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. tradition, lat. traditio)

1. ansamblu de concepții, obiceiuri, credințe, cunoștințe, datini etc. moștenite și transmise din generație în generație, trăsătură specifică a unui grup social (popor, națiune etc.).

2. datină, uzanță, obicei.

3. informație privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă oral.


Uzanţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. usance, it. usanza)

1. mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate.

2. obicei, datină, cutumă; uzaj (2).

3. (jur.) ~e diplomatice = totalitatea practicilor în relaţiile diplomatice dintre state.


Obiceainic, -ă

Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (obiceai + -nic)

1. care se referă la obicei; care aparține obiceiului.

2. consacrat prin datină; tradițional.

3. moral, deprins.

4. (var.) (înv.) obiceinic.


Fierărit

Parte de vorbire: I. s.n., II. s.n. (Oltenia)
Origine: (I. fierar + -it, II. fier + -ărit)

1. I. meșteșugul fierarului; fierărie.

2. II. (în credințele populare) datină constând într-o ceremonie prin care se invocă ploaia pe timp de secetă.