OK
X
debara
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. débarras)
1.
încăpere
mică,
anexă
într-o
locuință,
întrebuințată
pentru
depozitarea
obiectelor
care
se
folosesc
mai
rar,
a
vechiturilor
etc.
debarasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. débarrasser)
1.
tr.,
refl.
a
(se)
degaja,
a
(se)
descotorosi
de
ceva
sau
de
cineva.
debarasor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. débarrasseur)
1.
cel
care
lucrează
la
debarasarea
unui
spaţiu.
bazarda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. bazarder)
1.
(fam.)
a
se
debarasa
de
ceva
pe
căi
cât
mai
rapide;
a
vinde
de
urgenţă,
indiferent
de
preţ.
debarasor, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. débarrasseur)
1.
cel
care
lucrează
la
debarasarea
unui
spaţiu.
defosa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. défausser)
1.
tr.,
refl.
(la
jocul
de
cărţi)
a
se
debarasa,
jucând-o,
de
o
carte
pe
care
o
consideră
inutilă
în
jocul
său.
depuraţie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. dépuration)
1.
acțiunea
de
a
depura;
rezultat
al
acestei
acțiuni;
depurare,
(înv.)
depurațiune.
2.
debarasarea
unui
corp
de
impuritățile
pe
care
le
conține
pentru
a-l
face
(mai)
pur;
(prin
general.)
purificare.
3.
(med.)
purificare
a
sângelui
de
toxine.
expedia
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. expédier, lat. expedire)
1.
a
trimite
(scrisori,
bani,
pachete
etc.)
la
destinaţie.
2.
(fam.)
a
îndepărta
pe
cineva,
a
se
descotorosi,
a
se
debarasa
de
cineva.
3.
a
face
ceva
în
grabă
şi
superficial.
hantisă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hantise)
1.
idee,
amintire
etc.
de
care
cineva
nu
se
poate
debarasa;
obsesie.
2.
mişcare
de
obiecte,
zgomot
etc.
despre
care
se
pretinde
că
ar
putea
fi
provocată
la
distanţă,
prin
inducţie
psihică.