Dictionar

debilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débilité, lat. debilitas)

1. stare de slăbire a organismului.
2. ~ mintală = formă ușoară de oligofrenie constând în dezvoltarea tardivă și incompletă a inteligenței.
 

pseudodebilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pseudodébilité)

1. falsă debilitate.
2. ~ mintală = falsă deficiență mintală, pseudodeficiență mintală.
 

-ATROFIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (grec. atrophia „privare de hrană”)

1. „lipsa vitalități, slăbire, debilitate, regresiune”.
 

debilitant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. débilitant)

1. care provoacă debilitate.
 

idioție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. idiotie)

1. debilitate mintală congenitală maximă.
2. (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie.
 

oligofrenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oligophrénie)

1. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală.
 

pseudodebilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pseudodébilité)

1. falsă debilitate.
2. ~ mintală = falsă deficiență mintală, pseudodeficiență mintală.
 

ASTENO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. asthenos „fără forță, slăbit”)

1. „oboseală, slăbire, debilitate”.