biodebit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + debit)

1. cantitatea de substanțe organice, bacterii etc. pe care apa în mișcare a unui râu le spală de pe fund.

debit 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débit)

1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secțiune dată a unei conducte, a unui canal
2. cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o mașină, instalație etc. în unitatea de timp.
3. ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracție a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informație = cantitatea de informații transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicație.
4. numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp.
5. cantitatea de forțe și mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă.
6. cantitatea de calorii pe care o produce o instalație în unitatea de timp.
7. (fig.) șuvoi, torent de cuvinte, flux verbal.
8. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul.
9. local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie.

debit 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. debito, lat. debitum, fr. débit)

1. datorie pe care o are cel creditat.
2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidența contabilă a acestui cont.

debita 1

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débiter)

1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc.
2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni.
3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăți de anumite forme și dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior.

debita 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débiter)

1. a înscrie o sumă în debitul unui cont.

debitant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. débitant)

1. deținător al unui debit; vânzător într-un debit.

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

ajutaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ajutage, ajoutage)

1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.
2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.
3. lucru adăugat la altul.

anizurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anisurie)

1. stare în care debitul urinar variază.

antidiureză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. antidiuresis)

1. reducere, până la suprimare, a debitului urinar.

antihreză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antichrèse)

1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparținând debitorului.

anuitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annuité, lat. annuitas)

1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.