Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + debit)
1. cantitatea de substanţe organice, bacterii etc. pe care apa în mişcare a unui râu le spală de pe fund.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débit)
1. cantitate de fluid sau de material pulverulent care trece în unitatea de timp printr-o secţiune dată a unei conducte, a unui canal
2. cantitate de material transportată, prelucrată sau furnizată de o maşină, instalaţie etc. în unitatea de timp.
3. ~ cardiac = cantitatea de sânge expulzată din ventricolul stâng în aortă la fiecare contracţie a inimii; ~ de foc = numărul de lovituri trase de o gură de foc în unitatea de timp; (inform.) ~ de informaţie = cantitatea de informaţii transmise în unitatea de timp, dintr-un sistem de comunicaţie.
4. numărul de vehicule ce trec printr-un punct al unui drum în unitatea de timp.
5. cantitatea de forţe şi mijloace care pot trece în unitatea de timp peste un curs de apă.
6. cantitatea de calorii pe care o produce o instalaţie în unitatea de timp.
7. (fig.) şuvoi, torent de cuvinte, flux verbal.
8. vânzare (de mărfuri) cu amănuntul.
9. local unde se vinde cu amănuntul; tutungerie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. debito, lat. debitum, fr. débit)
1. datorie pe care o are cel creditat.
2. cont asupra a ceea ce s-a împrumutat sau s-a furnizat cuiva; evidenţa contabilă a acestui cont.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débiter)
1. a furniza o anumită cantitate de fluid (lichid, gaz), de energie etc.
2. a vinde (mărfuri) cu amănuntul. (fig.) a vorbi, a spune lucruri inutile, prostii, minciuni.
3. a tăia (lemn, tablă, marmură etc.) în bucăţi de anumite forme şi dimensiuni, care urmează a fi folosite sau prelucrate ulterior.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. débiter)
1. a înscrie o sumă în debitul unui cont.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débitant)
1. deţinător al unui debit; vânzător într-un debit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abandon)
1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiţie.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ajutage, ajoutage)
1. tub scurt și îngust, adaptat la deschizătura de curgere a unor fluide, pentru a regla debitul; duză.
2. dispozitiv pentru reglarea debitului unui lichid sau gaz.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisurie)
1. stare în care debitul urinar variază.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. antidiuresis)
1. reducere, până la suprimare, a debitului urinar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antichrèse)
1. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparţinând debitorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annuité, lat. annuitas)
1. sumă de bani plătită anual de către debitor, pentru rambursarea unei sume împrumutate.