OK
X
biodebit
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bio- + debit)
1.
cantitatea
de
substanțe
organice,
bacterii
etc.
pe
care
apa
în
mișcare
a
unui
râu
le
spală
de
pe
fund.
debit 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. débit)
1.
cantitate
de
fluid
sau
de
material
pulverulent
care
trece
în
unitatea
de
timp
printr-o
secțiune
dată
a
unei
conducte,
a
unui
canal
2.
cantitate
de
material
transportată,
prelucrată
sau
furnizată
de
o
mașină,
instalație
etc.
în
unitatea
de
timp.
3.
~
cardiac
=
cantitatea
de
sânge
expulzată
din
ventricolul
stâng
în
aortă
la
fiecare
contracție
a
inimii;
~
de
foc
=
numărul
de
lovituri
trase
de
o
gură
de
foc
în
unitatea
de
timp;
(inform.)
~
de
informație
=
cantitatea
de
informații
transmise
în
unitatea
de
timp,
dintr-un
sistem
de
comunicație.
4.
numărul
de
vehicule
ce
trec
printr-un
punct
al
unui
drum
în
unitatea
de
timp.
5.
cantitatea
de
forțe
și
mijloace
care
pot
trece
în
unitatea
de
timp
peste
un
curs
de
apă.
6.
cantitatea
de
calorii
pe
care
o
produce
o
instalație
în
unitatea
de
timp.
7.
(fig.)
șuvoi,
torent
de
cuvinte,
flux
verbal.
8.
vânzare
(de
mărfuri)
cu
amănuntul.
9.
local
unde
se
vinde
cu
amănuntul;
tutungerie.
debit 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. debito, lat. debitum, fr. débit)
1.
datorie
pe
care
o
are
cel
creditat.
2.
cont
asupra
a
ceea
ce
s-a
împrumutat
sau
s-a
furnizat
cuiva;
evidența
contabilă
a
acestui
cont.
debita 1
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. débiter)
1.
a
furniza
o
anumită
cantitate
de
fluid
(lichid,
gaz),
de
energie
etc.
2.
a
vinde
(mărfuri)
cu
amănuntul.
(fig.)
a
vorbi,
a
spune
lucruri
inutile,
prostii,
minciuni.
3.
a
tăia
(lemn,
tablă,
marmură
etc.)
în
bucăți
de
anumite
forme
și
dimensiuni,
care
urmează
a
fi
folosite
sau
prelucrate
ulterior.
debita 2
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. débiter)
1.
a
înscrie
o
sumă
în
debitul
unui
cont.
debitant, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. débitant)
1.
deținător
al
unui
debit;
vânzător
într-un
debit.
abandon
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abandon)
1.
acțiunea
de
a
rupe
legătura
care
atașa
o
persoană
de
un
lucru
sau
de
o
altă
persoană.
2.
acțiunea
de
a
înceta
de
a
se
ocupa
de
ceva
sau
de
cineva.
3.
actul
de
renunțare
la
o
calitate,
un
loc
de
muncă
sau
o
funcție.
4.
părăsire
a
unei
nave
aflate
în
pericol
de
scufundare.
5.
părăsire
a
unui
bun
sau
renunțare
la
un
drept.
6.
renunțare
la
o
cauză,
credință
etc.
7.
cedare
(la
o
stare,
un
sentiment).
8.
(drept)
actul
prin
care
un
debitor
abandonează
toate
bunurile
sale
creditorilor
săi,
pentru
a
se
proteja
de
urmărirea
lor.
9.
(sport)
retragere
dintr-o
competiție.
10.
~
familial
=
părăsire
a
copiilor,
a
familiei.
ajutaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. ajutage, ajoutage)
1.
tub
scurt
și
îngust,
adaptat
la
deschizătura
de
curgere
a
unor
fluide,
pentru
a
regla
debitul;
duză.
2.
dispozitiv
pentru
reglarea
debitului
unui
lichid
sau
gaz.
3.
lucru
adăugat
la
altul.
anizurie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anisurie)
1.
stare
în
care
debitul
urinar
variază.
antidiureză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. antidiuresis)
1.
reducere,
până
la
suprimare,
a
debitului
urinar.
antihreză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antichrèse)
1.
(jur.)
cedarea
de
către
creditor
a
venitului
unui
bun
imobil
aparținând
debitorului.
anuitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. annuité, lat. annuitas)
1.
sumă
de
bani
plătită
anual
de
către
debitor,
pentru
rambursarea
unei
sume
împrumutate.