Dictionar

Rezultate secundare (Decât,):

Decata

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décatir)

1. a fixa forma definitivă a unei ţesături cu ajutorul aburului.


Decatlon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décathlon)

1. concurs cu zece probe atletice care se desfăşoară pe durata a două zile.


Decatlonist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (decatlon + -ist)

1. sportiv care participă la decatlon.


Decatron

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décatron)

1. tub cu descărcări electrice în gaze cu catod rece, dispozitiv de numărare şi înregistrare în telecomunicaţii.


Abjudeca

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abjudicare)

1. (jur.) a suspenda printr-o sentinţă judecătorească.


Abstracţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstractionnisme)

1. artă abstractă, care atinge sau caută un nivel de abstractizare.

2. (filosofie) tendința de a da abstracțiilor la fel de multă sau mai multă valoare decât realităților concrete.


Acetilceluloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylcellulose)

1. ester acetic al celulozei, masă plastică, incoloră, mai puţin inflamabilă decât nitroceluloza.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Acţiona

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. actionner)

1. intr. a întreprinde o acţiune.

2. a se comporta într-o anumită împrejurare.

3. tr. a pune în mişcare un sistem, utilaje etc.

4. a ~ în justiţie = a da (pe cineva) în judecată.


Acuzatorial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. accusatorial)

1. cu caracter de acuzare; conținând sau implicând o acuzație; acuzatoriu.

2. se referă la o metodă de procedură penală aplicată în țările anglo-saxone în care judecătorul este arbitrul între acuzat și acuzare; acuzatoriu.