OK
X
decata
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. décatir)
1.
a
fixa
forma
definitivă
a
unei
țesături
cu
ajutorul
aburului.
decatlon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décathlon)
1.
concurs
cu
zece
probe
atletice
care
se
desfășoară
pe
durata
a
două
zile.
decatlonist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (decatlon + -ist)
1.
sportiv
care
participă
la
decatlon.
decatron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. décatron)
1.
tub
cu
descărcări
electrice
în
gaze
cu
catod
rece,
dispozitiv
de
numărare
și
înregistrare
în
telecomunicații.
abjudeca
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (lat. abjudicare)
1.
(jur.)
a
suspenda
printr-o
sentință
judecătorească.
abstracționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abstractionnisme)
1.
artă
abstractă,
care
atinge
sau
caută
un
nivel
de
abstractizare.
2.
(filosofie)
tendința
de
a
da
abstracțiilor
la
fel
de
multă
sau
mai
multă
valoare
decât
realităților
concrete.
acetilceluloză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acétylcellulose)
1.
ester
acetic
al
celulozei,
masă
plastică,
incoloră,
mai
puțin
inflamabilă
decât
nitroceluloza.
acomodare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (acomoda)
1.
acțiunea
de
a
se
acomoda;
acomodație.
2.
~
vizuală
=
modificare
spontană
a
curburii
cristalinului.
3.
(biol.)
adaptare
individuală
care
nu
afectează
decât
fenotipul.
4.
(lingv.)
asimilație
parțială
între
două
sunete
în
contact
direct.
acționa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. actionner)
1.
intr.
a
întreprinde
o
acțiune.
2.
a
se
comporta
într-o
anumită
împrejurare.
3.
tr.
a
pune
în
mișcare
un
sistem,
utilaje
etc.
4.
a
~
în
justiție
=
a
da
(pe
cineva)
în
judecată.
acuzatorial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. accusatorial)
1.
cu
caracter
de
acuzare;
conținând
sau
implicând
o
acuzație;
acuzatoriu.
2.
se
referă
la
o
metodă
de
procedură
penală
aplicată
în
țările
anglo-saxone
în
care
judecătorul
este
arbitrul
între
acuzat
și
acuzare;
acuzatoriu.