Rezultate secundare (Decent,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décent, lat. decens)
1. cuviincios; reverenţios, plin de decenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décence, lat. decentia)
1. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviinţă; pudoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. décentrage)
1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.
2. deplasare, din poziţia normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.
3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.
4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.
5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décent, lat. decens)
1. cuviincios; reverenţios, plin de decenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décolleté)
1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhibitionnisme)
1. mania de a face exhibiţii.
2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. french cancan)
1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impudique, lat. impudicus)
1. lipsit de pudoare; neruşinat, indecent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indécent, lat. indecens)
1. care calcă sau contrazice legile decenței; care șochează.
2. care este lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic.