Dictionar

Rezultate secundare (Decent,):

Decent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décent, lat. decens)

1. cuviincios; reverenţios, plin de decenţă.

2. pudic, ruşinos.


Decenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décence, lat. decentia)

1. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviinţă; pudoare.


Decentrare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. décentrage)

1. acțiunea de a descentra; deplasarea centrului.

2. deplasare, din poziţia normală, a unei piese, a unei imagini de televiziune pe ecranul unui cinescop.

3. (dispozitiv optic) aliniere greșită a centrelor lentilelor.

4. (psihologie) acțiunea de a muta un centru de interes.

5. (tehnol.) mutarea centrului de greutate al unei piese de prelucrat.

6. (antonim) centrare.


Decent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décent, lat. decens)

1. cuviincios; reverenţios, plin de decenţă.

2. pudic, ruşinos.


Decoltat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décolleté)

1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).

2. (despre femei) care poartă asemenea haine.

3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.


Exhibiţionism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exhibitionnisme)

1. mania de a face exhibiţii.

2. impuls morbid de a se manifesta în public prin acte, atitudini sau gesturi indecente.


French-cancan

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. french cancan)

1. dans francez foarte vioi (considerat indecent, impudic și erotic), executat de femei, în vogă la începutul secolului al XX-lea, practicat încă și astăzi în anumite cabarete; melodia după care se execută acest dans; cancan.


Impudic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. impudique, lat. impudicus)

1. lipsit de pudoare; neruşinat, indecent.


Indecent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indécent, lat. indecens)

1. care calcă sau contrazice legile decenței; care șochează.

2. care este lipsit de pudoare; necuviincios, nerușinat, impudic.