Dictionar

Rezultate principale (Decima.):

Decima

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décimer, lat. decimare)

1. (la romani şi în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldaţi, prin tragere la sorţi.

2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra.


Decimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. decima)

1. 1.. (muz.) interval de zece trepte într-o gamă diatonică (o terţă peste octavă).

2. strofă de zece versuri.


Rezultate secundare (Decima.):

Cuartadecimă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. quarta decima)

1. (muz.) interval de 14 trepte; a paisprezecea treaptă de la un interval dat.

2. (var.) cvartadecimă.


Cvartadecimă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. quarta decima)

1. (muz.) interval de 14 trepte (o septimă peste octavă).

2. (var.) cuartadecimă.


Cvintadecimă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. quinta decima)

1. (muz.) interval de 15 trepte (două octave).


Decimal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. décimal)

1. adj. zecimal.

2. s. n. basculă (1) cu greutăţi, etalon de zece ori mai mici.


Decimalist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (decimal + -ist)

1. partizan al sistemului decimal.


Decimaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décimaliser)

1. a reduce mărimile la sistemul decimal; a introduce sistemul decimal.


Cuartadecimă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. quarta decima)

1. (muz.) interval de 14 trepte; a paisprezecea treaptă de la un interval dat.

2. (var.) cvartadecimă.


Cvartadecimă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. quarta decima)

1. (muz.) interval de 14 trepte (o septimă peste octavă).

2. (var.) cuartadecimă.


Decimalist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (decimal + -ist)

1. partizan al sistemului decimal.


Decimaliza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décimaliser)

1. a reduce mărimile la sistemul decimal; a introduce sistemul decimal.


Decimaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décimation, lat. decimatio)

1. (istorie militară) faptul de a decima, de a ucide un soldat din zece, prin tragere la sorți, în unitățile care au refuzat lupta; decimare, decimat.

2. (prin ext.) acțiunea de ucidere în masă; decimare, decimat.

3. strângere a decimei; (înv., pop.) decimărit.

4. (var.) (înv.) decimațiune.


Dijmui

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dijmă + -ui)

1. a lua dijma, a face plătească dijmă; a zeciui.

2. a lua pe nedrept, a sustrage, a fura.

3. (fam.) a-și face în mod abuziv parte din ceva.

4. (fig.) (cu referire la epidemie) a decima.