Dictionar

Rezultate principale (Decizie,):

Decizie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décision, lat. decisio)

1. hotărâre; rezoluţie.

2. act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabileşte direcţia unei acţiuni şi modul ei de realizare.

3. sentinţă dată de o instanţă judecătorească superioară asupra unui recurs.

4. fermitate.


Rezultate secundare (Decizie,):

Codecizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. codécision)

1. (politică) procedura legislativă a Uniunii Europene prin care o propunere a Comisiei Europene este negociată și adoptată în comun de Consiliul de Miniștri și Parlamentul European.


Macrodecizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. macrodécision, macro-décision)

1. decizie, direcție economică luată de un stat, un grup de state, un mare sector economic public sau privat.

2. (anton.) microdecizie.


Microdecizie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. microdécision, micro-décision)

1. decizie luată de o persoană fizică, care îi influențează direct situația economică.

2. (anton.) macrodecizie.


Anulaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. annulation)

1. acțiunea de a anula sau de a se anula; rezultat al acestei acțiuni; anulare.

2. decizie prin care se anulează un act, o dispoziție etc.

3. (psihiatrie) mecanism de anulare retroactivă a amintirilor.

4. (antonime) confirmare, ratificare.


Conclusum

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. conclusum)

1. decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.).

2. notă rezumând dezbateri diplomatice.


Confirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confirmatif)

1. care confirmă, care aduce confirmare.

2. (drept) care aprobă și menține o decizie anterioară.

3. (antonim) infirmativ.


Decide

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décider, lat. decidere)

1. tr., refl. a lua o hotărâre (alegând între mai multe posibilităţi).

2. tr. a hotărî, a dispune, a da o decizie.

3. a determina, a convinge pe cineva facă ceva.


Decizional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. decisional)

1. referitor la decizie; care are caracter de decizie.

2. având putere de decizie; decident.


Decretală

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décretale, lat. decretalis)

1. decizie papală asupra unei consultaţii, privind chestiuni de dogmatică ori de morală ridicate de episcopi sau abaţi.