Dictionar

Rezultate principale (Declara,):

Declara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclarer, lat. declarare)

1. tr. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva).

2. a comunica ceva oficial în faţa unei autorităţi.

3. a mărturisi.

4. a proclama.

5. a pronunţa asupra cuiva o sentinţă judecătorească.

6. refl. a începe, a izbucni, a se manifesta.

7. a se pronunţa public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva.


Rezultate secundare (Declara,):

Declarabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclarable)

1. care poate sau trebuie fie declarat.


Declarant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclarant)

1. (cel) care face o declaraţie (la ofiţerul scării civile).


Declaraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclaration, lat. declaratio)

1. mărturisire, afirmare deschisă a unor convingeri, sentimente etc.

2. verb de ~ = verb care denumeşte acţiunea de „a vorbi”.

3. document oficial prin care se comunică ceva, se ia o măsură; notificare.

4. mărturie, depoziţie în faţa unei autorităţi.

5. relatare făcută în faţa unei autorităţi.

6. relatare făcută în faţa unui organ administrativ prin completarea unui formular; formularul însuşi.

7. (inform.) instrucţiune care precizează, pe baza indentificatorilor, atributele datelor utilizate într-un program sau într-o zonă a acestuia.


Declarație-program

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (declarație + program)

1. declarație care conține un program (de obicei cu caracter politic).


Declarativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclaratif)

1. care conţine declaraţii.

2. ton ~ = ton ferm, categoric, sentenţios.

3. (jur.; despre un act) prin care se constată existenţa unui drept preexistent.

4. (despre verbe, propoziţii) care exprimă o aserţiune; asertiv.


Declarativism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (declarativ + -ism)

1. caracter declarativ.

2. (pedagogie) punct de vedere conform căruia cunoștințele trebuie reprezentate mai degrabă într-o manieră declarativă, și nu procedurală.


Abroga

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. abrogare, fr. abroger)

1. a scoate din vigoare un act normativ.

2. a anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială.

3. a declara lipsit de valabilitate.


Achita

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. acquitter)

1. tr. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă.

2. (fam.) a ucide.

3. tr., refl. a(-şi) plăti o datorie.

4. a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva).


Afidavit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. affidavit)

1. (în unele state) declaraţie scrisă sub jurământ în faţa instanţei judecătoreşti (autentificată).


Afirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)

1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.

2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.


Anatemiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)

1. a arunca anatema asupra cuiva; a pronunța o excomunicare împotriva cuiva.

2. a blestema, a declara ca aparținând răului.


Anula

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. annuler, lat. annullare)

1. a declara nul (un act); a desfiinţa.

2. a egala cu zero o expresie matematică.