Rezultate principale (Declin,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclin)
1. coborâre către asfinţit a unui astru.
2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres.
Rezultate secundare (Declin,):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décliner, lat. declinare)
1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.
2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-şi asuma o sarcină, o funcţie etc.
3. a-şi ~ competenţa = a nu-şi recunoaşte competenţa (autoritatea, capacitatea de a se pronunţa într-o problemă); a-şi ~ orice răspundere = a nu-şi asuma răspunderea.
4. a nu recunoaşte, a nu admite ceva.
5. a-şi ~ numele, calitatea = a-şi spune numele, calitatea; a se prezenta.
6. intr. (despre aştri) a coborî către asfinţit, a apune.
7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-şi pierde vigoarea, importanţa.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclinable, lat. declinabilis)
1. care se poate declina (I, 1).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déclinabilité)
1. (gramatică) calitatea unui cuvânt declinabil; caracterul cuvintelor declinabile.
2. (antonim) indeclinabilitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déclinant)
1. care declină; care se înclină spre; în pantă.
2. (fig.) care se află în declin.
Parte de vorbire: s.
Origine: (declina)
2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală.
3. clasă sau grupă de substantive care au aceleaşi forme de flexiune ori care folosesc aceleaşi mijloace de realizare a flexiunii.
4. (jur.) ~ de compentenţă = hotărâre prin care care o instanţă îşi constată incompetenţa şi trimite cazul unei instanţe competente.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT declinatus
3. EN declinate; bent downward
4. DE deklinat; niedergebogen; schräg, abwärts geneigt; geneigt; gebeugt; niedergebeugt
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. accusativus, fr. accusatif)
1. caz al declinării care exprimă unele complemente şi unele atribute.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)
1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)
1. referitor la agonie; care este în agonie.
2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agonie)
1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agoniser, lat. agonisari)