Dictionar

decolteu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décolleté)

1. partea răscroită în jurul gâtului a unei haine femeiești.
2. partea descoperită a gâtului și a umerilor la femei.
 

decoltaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. décolletage)

1. acțiunea de a decolta; rezultat al acestei acțiuni; decoltare, decoltat.
2. descoperirea gâtului și a umerilor; croire a unei haine astfel încât să aibă decolteu.
 

decoltat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. décolleté)

1. (despre rochii, haine) cu decolteu (mare).
2. (despre femei) care poartă asemenea haine.
3. (fam.) indecent, necuviincios, impudic.