Dictionar

calomnios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. calomnieux)

1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.
2. (antonime) flatant, laudativ.
 

detractor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détracteur, lat. detractor)

1. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator.
 

difamator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. diffamateur)

1. (persoană) care defăimează, care comite un act de defăimare; defăimător, difamant.
 

infamator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. infamatore)

1. defăimător, calomniator.
 

hulitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (huli + -tor)

1. (persoană) care hulește; defăimător; denigrator.
 

hulnic, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (slava veche хоульинкъ)

1. care blasfemiază ceva considerat sfânt; defăimător, hulitor.