Rezultate secundare (Defăimător,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. calomnieux)
1. care calomniază; care conține o calomnie; care posedă trăsăturile calomniei; calomniator, clevetitor, defăimător.
2. (antonime) flatant, laudativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détracteur, lat. detractor)
1. cel care caută să micşoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. diffamateur)
1. (persoană) care defăimează, care comite un act de defăimare; defăimător, difamant.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. infamatore)
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (huli + -tor)
1. (persoană) care hulește; defăimător; denigrator.
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (slava veche хоульинкъ)
1. care blasfemiază ceva considerat sfânt; defăimător, hulitor.