Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déférence)
1. respect, stimă deosebită, consideraţie; condescendenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)
1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.
2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déferent, lat. deferens)
1. care dă dovadă de deferenţă; care are o considerație deosebită; respectuos, condescendent.
2. (anat.) se spune despre anumite canale excretoare.
3. (anat.) canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară.
4. (astron.) cerc ~ = cerc pe care, conform anticilor, se deplasează planetele.
5. (antonime) arogant, irespectuos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. respect, lat. respectus)
1. atitudine, sentiment de stimă, de consi-deraţie, de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă.
2. a ţine (pe cineva) la ~ = a ţine (pe cineva) la distanţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. humilité, lat. humilitas)
1. virtute care ne dă sentimentul slăbiciunii noastre, care reprimă în noi mișcările mândriei; umilinţă.
2. sentiment de respect profund față de cineva sau de ceva; deferență.
3. caracter a ceea ce are puțină importanță, puțină amploare, puțină strălucire; modestie.
4. (antonim) aroganță, orgoliu.