Rezultate secundare (Degradare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. biodégradation)
1. proces de descompunere, de distrugere a unui produs biodegradabil.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agressivité, lat. aggressivitas)
2. (psih.) comportament ostil, destructiv al unui individ.
3. însuşire a unor agenţi patogeni de a ataca plantele.
5. proprietate a apelor naturale de a ataca, prin acţiune chimică, construcţiile, de a produce degradarea solului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aldolase)
1. enzimă care intervine în reacţiile biologice de degradare a glicogenului sau glucozei, scindând fructoza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (bio- + deteriorare)
1. degradare a documentelor de arhivă, a clădirilor etc. sub acţiunea factorilor biologici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biomasse, engl. biomass)
1. (biol.) densitatea viețuitoarelor pe unitatea de masă sau de volum.
2. (energie) materie organică care poate furniza energie prin degradare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carie, lat. caries)
1. boală a dinţilor prin măcinare lentă şi progresivă a smalţului şi a dentinei.
2. supuraţie interstiţială a ţesutului osos.
3. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate.
4. degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari.