Dictionar

deism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déisme)

1. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers.
 

fideism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéisme)

1. orientare a unor concepții filozofice care acordă credinței prioritate față de știință, sau le pun pe același plan.
2. (în catolicism) concepție potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii.
 

mazdeism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mazdéisme)

1. religie a vechilor perși, pe principiul binelui și al răului, preluată și dezvoltată de zoroastrism; magism.
 

monoideism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monoïdéisme)

1. predominare a unei idei fixe.
 

valdeism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. valdisme)

1. religia sau doctrina valdezilor.
2. (var.) valdism.
 

deist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. déiste)

1. I. referitor la deism; care aderă la deism, credința în existența unei ființe supreme.
2. II. adept, susținător al deismului.
3. persoană care profesează deismul.
 

fideist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fidéiste)

1. I. care se referă la fideism, doctrină teologică care susține că numai credința dezvăluie adevărul.
2. care profesează, care susține fideismul.
3. II. adept al fideismului.
4. persoană care profesează fideismul.
 

magism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. magisme)

1. religia vechilor perși, adoratori ai focului; mazdeism.
 

mazdeean, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. mazdéen)

1. I. care aparține sau se referă la mazdeism, la religia lui Zoroastru; mazdeist.
2. II. persoană care practică mazdeismul; mazdeist.
 

mazdeist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Mazdeist)

1. I. referitor la mazdeism (religie monoteistă fondată de Zoroastru și practicată în Persia până la sosirea islamului); mazdeean.
2. II. adept al mazdeismului; mazdeean.
 

monoideist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monoïdéiste)

1. care insistă asupra monoideismului unor stări de conștiință.