Dictionar

Rezultate secundare (Delicat,):

Delicat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délicat, lat. delicatus)

1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios.

2. slăbuţ, plăpând.

3. (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust.

4. (despre culori) discret, pal, estompat.

5. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor.

6. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat.


Delicat; subţire; gracil

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT gracilis; gracilientus; lepidus; tenuis

2. FR grêle; fluent; gracile; mince; ténu

3. EN slender; thin; concinnous; neat

4. DE schlank; zierlich; fein; dünn; mager

5. RU стройный; тонкий; изящный

6. HU törékeny; finom, vékony; karcsú


Delicatese

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Delikatesse)

1. alimente fine, prăjituri, specialităţi culinare.


Delicateţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. delicatezza, fr. délicatesse)

1. însuşire a ceea ce este delicat; fineţe, gingăşie.


Delicato

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. delicato)

1. (muz.) delicat, simţit, fin.


Indelicat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indélicat)

1. lipsit de delicateţe, nedelicat; grosolan, mojic.


Asperitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însuşirea de a fi aspru la pipăit, zgrunţuros; partea zgrunţuroasă a unei suprafeţe.

2. (fig.) asprime, lipsă de delicateţe, de supleţe.


Brutal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brutal, lat. brutalis)

1. (şi adv.) nedelicat, dur, violent; grosolan.


Compromiţător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (compromite + -ător)

1. care (poate) compromite pe cineva.

2. care pune sau poate pune pe cineva într-o situație delicată.


Delicateţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. delicatezza, fr. délicatesse)

1. însuşire a ceea ce este delicat; fineţe, gingăşie.


Delicato

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. delicato)

1. (muz.) delicat, simţit, fin.


Dolce

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. dolce)

1. (muz.) dulce, delicat.