delicatețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. delicatezza, fr. délicatesse)

1. însușire a ceea ce este delicat; finețe, gingășie.

indelicatețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indélicatesse)

1. lipsă de delicatețe; atitudine, gest nedelicat.

nedelicatețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. indélicatesse)

1. lipsă de delicatețe; faptă, vorbă lipsită de delicatețe, impolitețe, grosolănie.

asperitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspérité, lat. asperitas)

1. însușirea de a fi aspru la pipăit, zgrunțuros; partea zgrunțuroasă a unei suprafețe.
2. (fig.) asprime, lipsă de delicatețe, de suplețe.

finețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. finesse, it. finezza)

1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe.
2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături.
3. raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice.
4. cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie.
5. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate.

gracilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gracilité)

1. însușirea a ceea ce este gracil; fragilitate, delicatețe.

haikai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. haïkaï)

1. mic poem clasic japonez, din trei versuri, primul și al treilea heptasilabice, iar al doilea pentasilabic, de o deosebită delicatețe a expresiei; haiku.

indelicat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indélicat)

1. lipsit de delicatețe, nedelicat; grosolan, mojic.

indelicatețe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. indélicatesse)

1. lipsă de delicatețe; atitudine, gest nedelicat.