Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. delinquens, fr. délinquant)
1. cel care a săvârşit un delict.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. délinquance)
1. totalitatea delictelor şi crimelor considerate pe plan social; criminalitate, infracţionism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corporel, lat. corporalis)
1. pentru corp, privitor la corp; trupesc.
2. pedeapsă ~ă = pedeapsă prin lovituri şi torturi, care se aplica în trecut delincvenţilor; percheziţie ~ă = percheziţie făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. Interpol)
1. poliţie internaţională, în vederea combaterii eficace a delincvenţei şi criminalităţii pe plan mondial.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reclasser)
2. a reeduca un condamnat, un delincvent, pentru a(-l) reabilita.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stigmate, lat. stigma)
1. urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice.
2. urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii, delincvenții etc.
3. (fig.) urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge.
4. (bot.) partea terminală a stilului, pe care se depune polenul; stigmă.
5. fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., pe părțile laterale ale corpului; stigmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (re + socializare, cf. fr. resocialisation)
1. repunere la o funcționare socială normală a unor grupuri marginale, a unor delincvenți, a unor categorii de persoane handicapate etc.