Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. délirant)
1. I. care este în stare de delir, ca de delir.
2. care delirează, care trăiește în afara realității.
3. (med.) care este însoțit de delir, care are caracteristicile delirului.
4. (fig.) care vădește o pasiune foarte puternică; cu o exaltare de delir; exaltat, frenetic.
5. II. bolnav care delirează.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antipsychotique)
1. (medicament) care permite controlul halucinaţiilor, ideilor delirante, confuziei mintale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. confabulation, lat. confabulatio)
1. (glumeţ) conversaţie lungă şi intimă.
2. tulburare de memorie constând din reproducerea unor evenimente imaginare, bizare sau contradictorii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. hétéromorphisme)
1. caracter heteromorf; heteromorfie.
2. convingere delirantă a unor bolnavi că sunt altfel decât semenii lor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. messianisme)
1. credinţă într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice şi creştine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistico-religioase, mesianice.
2. (prin ext.) ideologie care anunță o lume miraculoasă și decisiv mai bună.
3. atitudine profetică şi de exaltare în împlinirea unei misiuni prin sacrificiu.
4. (psihiatrie) convingere delirantă a unui subiect care se identifică cu Mesia și încearcă să facă prozelitism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. onirique)
1. referitor la vise, la onirism; (despre fenomene psihice) care se desfăşoară în vis.
2. (despre stări psihopatologice) asemănător visului; delirant, halucinant.
3. (despre creaţii literare) care presupune o stare de vis, inspirat de vis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paranoïa, gr. paranoia, nebunie)
1. boală psihică manifestată prin lipsă de logică în gândire, idei delirante fixe, susceptibilitate şi orgoliu exagerat, neîncredere, falsitate a judecăţii.