Dictionar

demenţial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. démentiel)

1. care ține de demență; referitor la demență sau la demenți; dement.
2. (figurat) care este excesiv, foarte derezonabil; caracterizat prin nebunie, ridiculitate, impracticabilitate.
3. (argotic) extrem de bun.
 

dement, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dément, lat. demens)

1. adj., s. m. f. alienat mintal.
2. adj. de om nebun; demenţial.