Dictionar

Rezultate principale (Demnitar,):

Demnitar

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dignitaire)

1. înalt funcţionar de stat.


Rezultate secundare (Demnitar,):

Arhicancelar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)

1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.

2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.


Audienţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)

1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.

2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.

3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.

4. acceptare (entuziastă) a ceva.

5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.


Cancelar

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)

1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.

2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.

3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).

4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.

5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.

6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.


Complot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complot)

1. înţelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizaţii îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjuraţie; conspiraţie.


Cubicular

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cubicularius, fr. cubiculaire)

1. (ant.) sclav care îngrijea de camera de culcare.

2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor.

3. (în Bizanţ) funcţionar de rang înalt.


Curopalat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curopalate)

1. înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial.