Rezultate principale (Demnitar,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. dignitaire)
1. înalt funcţionar de stat.
Rezultate secundare (Demnitar,):
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. archichancelier)
1. demnitar, în imperiul francez, în fruntea serviciilor justiţiei sau administraţiei; protonotar; prim-cancelar.
2. (ist.) demnitar al Imperiului Napoleonian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audience, lat. audientia)
1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat.
2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenţie; succes.
3. a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros.
4. acceptare (entuziastă) a ceva.
5. (jur.) şedinţă de judecată în care are loc audierea părţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cancellarius)
1. (în evul mediu) şeful cancelariei şi al arhivei regale sau imperiale.
2. înalt demnitar, prim-ministru în Germania şi, odinioară, în Rusia şi în Austria.
3. înalt demnitar al unei instituţii în unele ţări (Anglia, Franţa etc.).
4. lord ~ = preşedintele Camerei Lorzilor în Anglia.
5. şeful cancelariei unei reprezentanţe diplomatice sau consulare.
6. şef administrativ al unor universităţi din S.U.A.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. complot)
1. înţelegere secretă, uneltire a câtorva persoane sau organizaţii îndreptată împotriva unui demnitar, a unui stat etc.; conjuraţie; conspiraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cubicularius, fr. cubiculaire)
1. (ant.) sclav care îngrijea de camera de culcare.
2. demnitar roman care se ocupa de camera de culcare a împăraţilor.
3. (în Bizanţ) funcţionar de rang înalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curopalate)
1. înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial.